Arareori îmi este dat să experimentez stări de fericire nejustificată, la fel de atipice pentru mine precum combustiile spontane - n-aş putea spune că am trăit aşa ceva până acum, dar se încadrează în aceeaşi categorie de evenimente improbabile.
Ultima dată când jubilat neaşteptat mă aflam în apropierea unui loc de joacă pentru copii din zona Academiei Militare. Leagănele cu sfoară erau libere. Abia am reuşit să mă caţăr într-unul, la fel şi cu urnitul, întrucât nu atingeam pământul şi cu greu am izbutit să prind inerţie. Picioarele mele care atârnau în gol au reuşit în sfârşit să brăzdeze aerul, dizlocând cantităţi semnificative din acest fluid vital pompat direct în fericirea mea nejustificată pe care o simţeam cum se umflă ca un balon.
Sentimentul că sunt din nou copil m-a străbătut ca un fulger din picioare până-n creştet - da, ştiu, era un fulger teluric. În momentul respectiv mă simţeam în stare să împart bunăvoinţa mea în stânga şi-n dreapta cu aceeaşi convingere cu care apostolii au propăvăduiat probabil religia creştină. Starea mea privilegiată părea incoruptibilă, asta până când am remarcat o tanti care şedea pe o bancă, contemplându-mă cu gâtul la un unghi de peste 90 de grade de poziţia firească. O altă femeie şi-a aşezat copila în leagănul alăturat. Am încercat să intru în vorbă cu mămica - lucru relativ simplu, întrucât se părea că fetiţa avea în reflex abilitatea de a fluiera, deşi nu cred că ştia să vorbească încă - în încercarea de a evita penibilul situaţiei de a mă "juca" cot la cot cu un copil de 2 ani. Zâmbetul meu era tâmp şi lipsit de apărare. Răspunsurile ei erau uscate şi aride precum pădurile ruseşti în care arşiţa stârneşte incendii nimicitoare în ultimul timp.
Probabil că dacă era un poliţist pe acolo m-ar fi expediat de urgenţă. Dacă-i aşa, apăi cum să nu înţelegi indignarea pe care-am provocat-o abuzând de un loc de joacă destinat în exclusivitate plozilor? Acum câţiva ani, când probabil nu exista moda/legea interdicţiei, presupun că nu ar fi fost o problemă.
I'm not dreaming, am I? Nu exista, nu-i aşa?
Nu esxista, dar existau prejudecati.
RăspundețiȘtergere